Disciplinați și triști! „Vai, ce vremuri am ajuns să trăim!”
😷 Bun! După alte zile de izolare, am decis să ies la cumpărături. Astăzi, zi însorită, pe la ora 10.30, cu adeverința justificativă și cardul la purtător.
Pe traseul ales de mine, m-am intersectat cu doi oameni care plimbau niște căței, o doamnă cu mască, un bărbat în cărucior și o pisică ce s-a uitat nedumerită la mine înainte de a-și vedea de drum.
In rest, liniște pe străzi și în parcuri. “Disciplină”, mi-am zis. Asta, până am intrat în magazinul alimentar. Plin ochi de seniori. “Așa este în fiecare zi la această oră!”, mi-a răspuns o vânzătoare la întrebarea pe care doar mi-a citit-o în privire.
😊 Nimerisem la “happy hours”!
Uitasem că vârstnicii de peste 65 de ani au la dispoziție doar 2 ore pe zi să se aprovizioneze (11.00-13.00). Coada spre casele de marcat era șerpuită prin tot magazinul.
Acum, nu știu dacă a fost chiar cea mai bună decizie la nivel național să le permită seniorilor să iasă la cumpărături doar în acest interval orar, nu comentez acest aspect, dar remarcabil este că ei s-au conformat. Doar că erau cam mulți deodată. Erau neînsoțiți, într-adevăr, câțiva gârboviți tare (“Am tijă în picior, dar la cei 80 de ani ai mei, zic mersi că mă mișc”), cu tot felul de improvizații pe figură în loc de mască (inclusiv tifon), unii cu mănuși cauciucate.
Încercau să stea la distanță unul de altul, dar spațiul nu le permitea, așa că îmbulzeala în fața caselor de marcat era inevitabilă. Își mai făceau observații unii altora, dar pe un ton blajin (“nu puneți coșul pe jos”, “eu eram la rând”…), după care oftau adânc (“vai, ce vremuri am ajuns să trăim!”)
Dar odată ce treceau de casa de marcat se grăbeau cum puteau ei să-și umple sacoșele cu ce au plătit și să plece spre case.
Disciplinați și triști! Se apropia ora 13.00! 😪
