E doar vina lor, pentru că nu au vrut să pupe babele pe gingii!

Au trecut sărbătorile de iarnă, semn că a mai trecut un an, furtunos pentru ce-i mai mulți, ce-i drept, dacă nu pe plan personal, cel puțin pe plan social, politico-administrativ… chestii despre care până la urmă se poate spune că sunt problemele existențiale ale tuturor românilor.

Cu toate că rezultatul alegerilor parlamentare 2011 din România era previzibil încă de la jumătatea campaniei electorale pentru cine era interesat să analizeze și ochi să vadă, mulți români și acum sunt șocați de culoarea roșie care stăpânește acum țara. Politic vorbind. De ieri avem și un Guvern numit politic.

Mă întreb, totuși, de ce sunt șocați? E prea târziu ca cei care își spun „de dreapta” să caute explicații. Ar trebui să caute mai întâi vinovații în propria ogradă, prea plină de orbi, mândri, domnoși, cu orgolii nejustificate, care nu s-au coborât să „pupe babele pe gingii” (așa s-au exprimat câțiva politicieni chiar și în conferințele de presă).

Au tânjit după votul maselor, doar vorbindu-le cu aroganță, de la amvon, nici măcar din strană, dar cu mare preocupare spre ceea ce spuneau cei „de stânga”, fără să ia aminte și de ceea ce făceau adversarii în campanie, care se amestecau cu mulțimea.

De aceea nu au văzut cum brațul stâng se tot lungea de la o oră la alta, încercând să mângâie și cele mai îndepărtate creștete de votanți sau măcar să le atingă vârful părului.

Brațul drept nu făcea decât să pareze lovituri imaginare, deși nimeni nu încerca să-l lovească. Brațul drept nu trebuia decât să facă mișcare, să-și activeze sângele sănătos din vene și să se dezvolte. Dar mișcările lente pe care le-a făcut, și acelea fără rost, au dus la atrofierea lui, riscând acum amputarea.

După foarte mulți ani, am avut o campanie oarecum elegantă, fără postere cât blocul și afișe lipite pe toate gardurile și pubelele, fără găleți personalizate și mici oferiți cu dedicație. Cuvântul de ordine a fost COMUNICAREA, abilitate care s-a dovedit că nu o are oricine. Iar dacă această comunicare era însoțită și de „pupături pe gingii”, pe lângă strângerile de mână și vorbele mieroase șoptite la ureche, succesul era garantat. Stângiștii au făcut asta și au câștigat.

Pe de altă parte, degeaba spun unii că nu au ieșit la vot pe motiv că nu aveau de unde alege și acum înjură birjărește că ne conduc „nenorociții ăștia”. Ba, de data asta, aveau de unde alege (întotdeauna avem de făcut o alegere), dar le-a fost prea lene să-și miște fundul până în colțul străzii, la urne. Au preferat să stea în fotoliul din fața TV-ului. Cu toate astea, eu nu le caut vină nici lor. Cum spuneam, întotdeauna facem o alegere. Iar asta a fost alegerea lor, de a nu se implica deloc.

Observație: În campania electorală, aproape fiecare conferință sau comunicat de presă al celor de dreapta începea prin a combate spusele sau faptele adversarilor, abia apoi anunțau și ei niște lucruri. Fără să-și dea seama, prin această atitudine, ajutau la popularizarea promisiunilor celor de stânga. Când și-au dat seama, a fost prea târziu. Vorba unui liberal cu mintea cea de pe urmă: „Ne-au făcut!”